Nici cand eram mic nu jucam leapsa: ce atata alergatura? Si uite-ma cum joc acum si pentru atunci. Sunt la a treia azi, deja mi-atarna limba de-un cot. Asadar, cum am fost io baiat cuminte? Pai, daca-mi amintesc bine, printre altele, chiar daca eram singur acasa, nu bagam mancarea sub covor atunci cand nu-mi placea, nu luam ditai ciobanescul german din curea altuia spunand ca-i al meu, nu prindeam pasarele cu pomul manjit cu clei, nu saream gardul la stadion cand juca Rapidul, nu ma dadeam pe derdelus pe ghiozdan, nu ma duceam la scoala cu sania legata cinci statii de autobuzul 38, nu scoteam ochii pisicilor cu arcul cu sageti, nu plecam dimineata sa cumpar paine ca s-o aduc acasa seara, nu chiuleam de la ore… Astea, cand eram mic. Cand am mai crescut, nu luam amenzi peste amenzi ca deranjam vecinii cu muzica, nu strigam la amicul care se plimba cu gagica pe Giulesti: bai, cand imi dai inapoi blugii, nu umblam cu latzele atarnand pe umeri… Iar mai tarziu, m-am tinut mereu de servici… Ei, vedeti ce baiat cuminte am fost?
Zice Mariciu ca leapsa asta nu se da. Se ia, urmand ca cei care-o iau sa m-anunte, ca sa-i trec pe raboj.