Ma trezesc. De obicei cand miorlaie motanul disperat ca face pe el. Aprind tigara, pornesc obiectul si ma duc la baie. Il trantesc, eventual arunc niste apa pe chelie si ma fac ca ma spal pe dintii ramasi. Cafeluta. Neaparat fierbinte, altfel e degeaba. Intre timp a pornit obiectul. Radioul si tembelizorul merg de cand le-am cumparat, nu tre’ sa le pornesc mereu. Mailuri. Incep sa raspund la comentariile noctambulilor. Aoleu, lupii! Tre’ sa le dau de mancare. Normal, si la motan. S-au terminat tigarile. Si nu e nici paine. Tigari din piata, normal. Cineva tre’ sa se duca, si cum eu sunt cineva… Ma uit ce mai blogareste lumea. Pe mess, cand nimeni, cand toti odata: ce faci? Un drac baltat, nimic. Mai mancam si noi azi? Berea se duce repede, apa chioara. De tigari nu mai zic! Ai dracu’ cre’ ca le fac astia special sa arda una-doua! Ce-a mai scris ala, si ala, si ala, comentez pe ici pe colo, si raspund la comentariile de la mine. Intre timp s-anserat si lupii iar cer de mancare. Am si o sotie. Nu nevasta, sotie am zis. De obicei, in weekend am si nepoti. Trei. Da’ sta mai mult ea cu ei. Cat e ceasul, unu?! Mai scriu si io ceva pe blogul asta?