Bunica-mea avea o vorba: cand ii dai, ii fata vaca, cand ii ceri, ii moare vitelul. Si asa e. Vine omu’ si te roaga, fa-mi si mie… Bani, stii, n-am acum. Mai de una, mai de alta, inghiti in sec si zici: bine ma, si-asa o frec, hai ca-ti fac. Acuma, timpul e ca vasele comunicante: pui colo, iei de dincolo, undeva, tot se cunoaste. Ii faci omului treaba, da-n sinea ta, tot te gandesti: no problem, am de luat. Si omul vine iar si cere: stii… as mai vrea… Aha! Ok, se rezolva. Numai ca nu trece mult, si iar: stii mai vreau si… Ba, da un suc acolo, o maslina, o duda coapta, o scobitoare straina, a auzit la tine-n sat? Daca nu, iti zic eu, macar fa-te ca da. In sfarsit… Am de luat. Poate pe lumea cealalta…