Am avut odata un prieten, Bitzu. Pe o sosea pietruita din Bucuresti, cu prietena lui in masina, a derapat si s-a izbit de tramvaiul 11. Cand a ajuns Salvarea, prietena lui zicea continuu: lasati-ma pe mine, salvati-l pe Bitzu! Bitzu plecase deja. Avea 25 de ani si-i placea muzica. La inmormantare am fost toti. Si a cantat muzica, asa cum ii placea lu’ Bitzu. Doar volumul era dat mai incet…
PS. Imi place


In memoria lu’ Bitzu.