Pe vremuri, tare mult ne bucuram
O carte buna cand prindeam!
In librarii, pe-atunci erau de toate
Insa cu greu gaseai o carte!
Pe-atunci elogiile erau in floare,
O carte buna cand prindeai… ce sarbatoare!

Cartile bune se imprumutau,
Multe doar pe sub mana se vindeau,
Stateai la coada sa cumperi o carte,
Si ai fi dat orice ca sa ai parte
Sa-ti cada-n mana, s-o citesti,
S-o recitesti, sa o discuti, sa povestesti,
Zile si nopti la ea sa te gandesti,
Sa poti la altii se le-mpartasesti
Ce dintre randuri ai extras,
Ce-ai inteles, ce te-a atras…
Da, printre randuri zic, acolo gaseai sensul,
De-acolo deduceai subintelesul…
Imi amintesc de pilda, acum de Prins…
Petru Popescu, un scriitor ce a convins,
Un autor ce comunismul intr-atata l-a iubit,
Incat precum si altii, el lagarul a parasit
Si Hollywood-ul ca si casa si-a ales,
Scenarii pentru filme scrie acum mai des.
Normal, precum era de asteptat,
Bine-nteles, c-America l-a adoptat.
De Prins ziceam, o carte despre care,
Ma mir si-acum, cum de-a iesit de sub tipare!
Pe-atunci securitatea decidea
Cine, cum, ce, abia apoi acordul si-l dadea
Dar cum-necum, din cand in cand,
Atunci cand nu-ti trecea macar prin gand,
Organul se facea ca doarme
Si-i mai scapa cate ceva, vezi Doamne!
In ’89, cand comunismul a cedat
Normal, in tara, multe s-au schimbat…
Cate in bine, nu stiu eu,
Asta o stie, poate Dumnezeu…
Cert e, ca nah, vorbeam de carte,
Acum descopeream, de ce nu avusesem parte,
Acum pe rafturi altadata pline de omagii
Aveam si carti, citeau romanii de faceau ravagii!
Voiau probabil sa recupereze
Tot ce-nainte, abia daca-ndrazneau ca sa viseze.
Petru Popescu? Acum a aparut si el
Caci oare, cum s-ar fi putut altfel?
Si el dupa evenimente s-a intors acasa
Necazul e, c-asa ca altii, a constatat ca a luat plasa!
Cu mult amar, si el seama si-a dat,
Ca de manca salam cu soia, ar fi fost, poate, acceptat…
Si a vazut CPUN, romani rapusi de mitraliere,
Si a vazut si FSN, romani condusi de pulovere,
Din care unele pe gat, rosii macar, cat de cat,
Ca deh, asa era, eram si noi la inceput…
Masini cu care ne mandream, aduse de afara,
Ce-i drept, erau cam de odinioara…
Boutique-uri puse alandala, unde nici nu gandesti
De se credea la Istanbul si nu la Bucuresti!
Ce cred eu insa, ca l-a impresionat mai tare?
Minerii, cu ale lor topoare!
Si nu chemati stim noi de cine… vai, nicicum!
Pentru democratie, te omorau de le stateai in drum!
Democratia ce ei acum cu bate-o aparau
Era una originala; si pentru ea minerii te bateau!
Romani bezmetici care nu se regaseau…
Istorice partide care faceau tot ce puteau
Romanilor sa le revina in memorie
Sa se aseze unde le e locul in istorie…
Statea Petru Popescu, se gandea
Gandea, si sigur nu se prefacea…
Unde-i e locul in aceasta-nvalmaseala?
Cine e el, sa stea sau sa se-ntoarca la agoniseala?
Acesta este oare, poporul pentru care el a scris?
Mai tineti minte ce am zis de Prins?
Era oare aicea locul lui?
Sincer, nu cred, dar nu mai spuneti nimanui.
Ma rog, intors in State, a scris Intoarcerea,
A scris-o in engleza, noi am citit traducerea
Sunt ani de-atunci, cam zece
Of Doamne, cum timpul asta trece!
A publicat-o, si hai sa zicem ca ma mir, Nemira
In fine, mai e cumva ceva ce ne-ar putea mira?
De ce ma mir? Din cate eu stiam,
Ei, Nautilus, Dune… La ei, la asta m-asteptam…
Probabil insa, nu numai eu am fost impresionat
De Prins, de-ntoarcerea, de scriitorul… oare evadat?

Daca iti amintesti prima carte de la Nemira pe care ai citit-o, vrem sa ne povestesti despre ea. Cati ani aveai, ce ti-a placut cel mai mult si in ce fel te-a influentat. Nu te gandi la o recenzie clasica si nici nu utiliza cuvinte pompoase. Vrem un text personal, vrem sa traim experienta ta pe masura ce citim despre ea. Pe scurt, texul tau sa se potriveasca cu motto-ul nostru: Nemira, placerea lecturii.
Te invitam sa faci o plimbare prin libraria virtuala Nemira pentru a-ti aminti ce carte de la Nemira ai citit prima data. Cartile mai vechi, care nu mai sunt pe stoc, se gasesc in sectiunea Arhiva pe Nemira.ro


Editura Nemira

www.memira.ro, www.super-blog.eu

96