De fapt, de anul trecut ma bate dar acum ca miroase a primavara si acusi trece vara si parca vad ca incepe iar sa ninga pe bloguri, parca mai abitir imi da tarcoale.
Am avut una dar cum nimic nu-i vesnic, saraca de ea, s-a dus. Nu era ea cine stie ce dar nah, imi faceam treaba cu ea. Asa, incet, batraneste. Cam scoteam limba ca afurisita de ea nu se lasa cu una, cu doua. Si pe langa asta, deh, varsta… Nu a mea, a ei! Asa ca daca ai una sau daca stii pe cineva, cumva, pune-o pe… nu, nu, nu pe mercador ca cine stie cine cui ii face cu ochiul si mi-o ia inainte, aici, pe ‘mnealui. Eu o sa intru si o sa caut. Dar nu de-aia de costa cat o masina c-asa, scot de la saltea, imi iau un cazan si ma dau cu el. N-am la saltea? Asa e, ‘ai de capul meu, daca ma gandesc bine, nici saltea n-am! In fine, iti spun de-acum, sa nu zici ca n-ai stiut, mai mult de 100 de lei nu dau. Nu ca n-ar face dar la banii mei, n-am. Si-n fond si la urma urmei, la cat m-as folosi eu de ea, cat sa dau pe-o bicicleta?