Dupa umila mea parere Dan Diaconescu, ori este este un mare artist, ori este ironia intruchipata. Si de fapt nici nu ma intereseaza. Interesant este stilul, si intrebarea pe care mi-o pun este pana unde poti sa te cobori pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Eu cred ca pana la nivelul celuilat, eventual sub, si indraznesc sa zic: bravo lui! Spun asta pentru ca chiar de curand mi-a dat cineva un link spre un articol al unui renumit blogger de la care preiau urmatoarea fraza: “Nu conteaza prietenia, nu conteaza nici un standard moral, tot ce conteaza e ca tu sa ajungi acolo unde ti-ai propus, indiferent pe cate sau pe ale cui cadavre calci.” Asa vrei tu? Ok, n-ai decat, numai ca intamplarea face ca, spre bucuria sau necazul unora, sa nu fiu la prima perioada din viata mea, sa-i zic modest, dificila, si vreau sa cred ca am invatat cate ceva pana acum, sau poate, mai stii, am baut apa dupa DD, si te las sa vad pana unde mergi, sa stiu pana unde ma cobor. Si cand vad ce vrei, si cum crezi ca tu ca s-a-ntalnit hotu’ cu militianu’, mi-e mila de tine, sincer, te compatimesc.

Facerea de bine: Alexandra, Ciupanzeul, Sorin, Sergiu, Veverita.