Cam racoare afara. Racoare bine. Iti cam ingheata mainile. Pentru motanul meu insa, nu conteaza: miau, miau, ca el vrea la plimbare. Pe case, la mâţe, probabil.
– Băi, o sa-ti inghete coada!
El, nimic, miau si miau!
– Du-te ma daca ti s-au incins creierii!
Dupa nici zece minute, dupa ce sa satura de miorlait, ca de altceva nu prea se lipeste, miau la usa, ca vrea in casa. Ii deschid si-l poftesc sa intre. El, mai c-ar intra, mai ca n-ar intra…
– Hai ma intri sau ce faci?!
Nimic. Se uita ca dobitocul la mine, miorlaie, se intinde…
– Hai ma o data ca intra frigul!
Nimic.
– Băi, esti idiot! Du-te ma ‘napoi daca nu te-ai saturat! Poate vii si batut!

Nu dau sfaturi. Cine sunt eu sa dau sfaturi? Ce, ca am trecut un pic prin viata si poate m-am mai lovit de una, de alta, poate de ceea ce te lovesti tu acum? Un drac! Tocmai de-aia, o idee, asa, cand si cand, o sugestie, o parere, acolo unde am impresia ca stiu, ma mananca-n fund si ma mai impinge pacatul. Dar zic o data. Ai inteles si vrei sa tii cont, bine, nu, sa fii sanatos! Nu mie-mi ingheata coada, du-te ‘napoi pe casa si miorlaie cat poftesti!