Totdeauna am tinut ca bradul sa fie brad. Nu molid, nu alte alea si cat mai bogat, cat mai inalt. N-au existat Sarbatori fara brad. Inainte, cand nu se gaseau, luam de la pepiniera. Intr-un an, cu toate relatiile, cu toata spaga, n-am gasit nicaieri, de niciun fel si am taiat dintr-un parc. Sa n-aiba copiii mei brad, cum adica?! Asta a fost odata. Acum vre-o trei ani insa, am facut ceea ce inainte nici nu voiam sa aud: am cumparat un brad de plastic. Bogat, frumos as zice, dar nu pana-n tavan asa cum mi-ar fi placut. Asta e, ce sa fac, m-am obisnuit cu altele mult mai rele, bine ca e si asta. Impodobit, parfumat, luminat si daca vrea Mos Craciun, si cu ceva daruri sub el, n-as zice ca-i sta rau. Si las’ ca se face el mare ala pe care l-am plantat in curte!