Da, stiu, n-o sa obtin niciodata nici macar jumate din banii astia de la blogmoney. Cu aceste evaluari ei nu fac decat sa flateze fraiericii ca mine, ca deh, de pe urma lor traiesc si cu cat mai multi pun botul, cu atat mai bine. Am vazut ca unii au idei cum ca sa se uneasca toti bloggerii si sa nu mai accepte manjelile pentru care se injosesc acum. Parerea mea e ca asa ceva nu se poate dar mai stii, poate se infiinteaza vreun sindicat al bloggerilor, lucru care de altfel, poate n-ar fi chiar rau… In sfarsit, si ideea mi-a venit citind un articol la Blogatu referitor la valoarea unui articol pe blog, dupa mine, in primul rand, respectiva valoare trece prin stomac. Una e sa ai foamea cat casa si sa accepti sa scrii pe criteriul bun ce-o fi, alta e atunci cand ai maþul plin. Apoi, una e sa ai un blog de care poate, poate se-mpiedica cineva fara sa vrea, alta e sa ti se faca rau cand te uiti in jos de pe pozitia pe care o ai in blogosfera. Si-ar mai fi o chestie: imaginea. Dupa o vreme, cum-necum, ajungi sa-ti faci o imagine. Cum ar fi sa vin eu acum cu un articol despre, sa zicem, chilotii lu’ soacra-mea? A, daca cotizeaza corespunzator, poate. Si criterii pentru stabilirea pretului unui articol, mai sunt o gramada.