From: Adrian L. <…@gmail.com>
Subject: O simpla opinie

Message Body:
Stimate ‘mnealui,
iti respect dorinta si folosesc persoana I, desi respectul fata de tine nu este afectat. Recunosc! Sint putin dezamagit, imi lasi impresia unui blog anti-blog, al unei reclame despre inutilitatea blogului. Parerea mea este ca un blog trebuie sa redea o idee, o tema centrala, sa spuna ceva lumii, nu sa-l faci de dragul de a bate cimpii sau ca au si altii. Stilul acesta zeflemitor, autoironic, prinde mai bine in alte medii, nu neaparat intr-un blog. Responsabilitatea si autocenzura ar trebui sa fie implicite in hotarirea de a crea un blog sau nu. Si nu este vorba ca daca nu-ti place, nu citesti, deoarece prin caracterul sau public ti-ai asumat expunerea lui si atitudinea cititorilor.
Aceste postari de 2-3 rinduri nu sint decit reflectii superficiale ale unor idei la fel de inexistente.
Fara suparare, as dori sa te citesc mai amplu, mai consistent. Raspunzi provocarii?
Cu toata consideratia!


Nu prietene, nu raspund provocarii. Si am sa-ti spun si de ce: in primul rand pentru ca sunt convins ca n-am sa schimb eu lumea. Nu inteleg de ce ai impresia ca as propovadui inutilitatea blogului. Ba din contra, dupa, asa cum am mai zis, umila mea parere, blogul este un loc unde fiecare se poate exprima liber si a-si expune parerile, ideile, sau ma rog, orice-i trece prin cap. Daca-i trece. Blogul. poate fi un fel de oglinda, cat ai incerca sa te ascunzi, pana la urma tot te tradeaza si te arata asa cum esti. Si da, eu sunt ironic, si nu ironic, ci foarte ironic, nu zeflemitor, ci foarte zeflemitor. Imi place ca omul sa priceapa singur, daca poate, daca nu poate, sa fie sanatos. Eu nu fac decat sa atrag atentia asupra unor aspecte, unor atitudini, care, dupa mine, parca n-ar fi asa cum mi se pare mie ca ar trebui. Da prietene, cam asta ar fi ideea centrala a acestui, hai sa-i zicem, blog. Posturile sunt de 2-3 randuri pentru ca n-am sa stau eu sa-ti dau mura-n gura. Daca pricepi, bine, daca nu, iarasi bine, eu n-am sa scriu romane doar, doar, vei intelege ceea ce vreu sa spun. Si iarta-ma, pare-se ca unii pricep asa, din cateva randuri. Cu responsabilitatea, nu prea am inteles. Eu vreau sa cred ca inca sunt. Poate doar cand beau ceva beri in plus… dar atunci, de obicei, ma abtin. Autocenzura? Sa fim seriosi. Cat despre caracterul public, si tembeliziunile sunt publice si stii cum se spune: nu-ti place, schimba postul. Cu aceeasi consideratie.