A fost odata prin Africa de sud, un medic, pe numele lui, Christiaan Barnard. Chirurg. Opera negri mititei. Avea de unde. Si ce i-a venit lui intr-o buna zi, sa schimbe inima unui muritor, cu una a unui decedat. Poate n-a fost la prima incercare, dar cu siguranta, un alb s-a bucurat de intaia reusita in domeniu. De atunci s-au facut poate sute, poate mii de transplanturi de inima si in curand, probabil, vom ajunge sa schimbam inimile ca pe rotile de rezerva. Nu conteaza. Important e ca ele sa fie acolo dar mai ales, sa ticaie. Si totusi, am si eu o nedumerire: cu dragostea cum ramane? Sau n-are treaba cu inima?